Româncuţă de la ţară

Mă iubeşti , nu mă iubeşti...                                    
rupi petale, risipeşti,
să vezi badea ce gândeşte,
pe tine de te iubeşte.

Româncuţă de la ţară
toată eşti o primăvară,
eşti tot câmpul înflorit,
fluturi din zbor ai oprit.

Ţi se-aşează pe năframă
şi te-mbie şi te cheamă
să te-opreşti şi zău, nu mint,
badea-i tare îndrăgostit.

De sub alba legătoare,
chipul tău frumos răsare.
Pe sub ia înflorată
sânii tari, zvâcnesc, tresaltă.

Şi un picuţ mai la vale

mijlocelu-n cingătoare,

coapse frumos arcuite,

de catrinţă-acoperite.

Ţesută în multe iţe,

cin' te vede, să nu uite

boiul tău tras prin inel,

ochii, aprins stânjenel.

De sub brodatele poale

ies picioruşele goale,

ce calcă cărările,

mângâia-ţi-ar tălpile!

Badea, cel de te iubeşte,

el pe deal acum coseşte

şi îţi râde sufletul,

ţi-a ieşit descântecul.

Nelly Păscălin_05-08.2014