Cântecul Mării

             Cântecul mării nu poate fi comparat cu niciun alt cântec.În el găseşti deopotrivă şi dragoste şi ură,
bucurie şi melancolie, tandreţe şi cruzime.

Mă-ntrorc la tine, mare,

mare albastră

cu irizări de-opale,

turcoaze şi-ametiste

când sufletu-i prea plin 

de sentimente triste.

Aici, 

pe al tău mal,

simt mângâierea ta 

în fiecare val,

in fiecare undă,

m-atingi, 

mă cureţi de tristeţe 

şi-mi laşi în suflet 

frumuseţe.

Aici, pe mal,

mare albastră,

îţi ascult cântecul,

neasemuitul tău cântec

- Cântecul Mării-.
Acum şi aici,
un cântec al iubirii,
în care armonii
se interpătrund
şi se completează,

în care aud:

rostogolirea unui val,

ce-a eşuat iarăşi la mal,
mânat de vântul nebunatic,
ce nu poate să se-abţină
şi tot şuieră-n surdină,

un vaiet lung de pescăruş,
un tropot de căluţi,
ce trag o albă scoică,
(o perlă sidefie stă gata să se nască),
par... nişte telegari
înhămaţi la o troică,
un cântec dulce, 

cristalin,

un cântec de delfin,
ce-şi cheamă perechea,
rărăcită în larg,
din
vărf de catarg
un cântec de dor
zboară peste valuri,

un cântec...al iubirii

şi al nemărginirii!

                                                                                         de Nelly  Păscălin