Octombrie

Când pictezi, pictezi cu dor,

Octombrie,  înrobitor.

Tu, cel de-al doilea fiu al toamnei,

Puţin boem, puţin blazat,

N-ai ascultat de sfatul mamei

Şi de pictat te-ai apucat.

Indiferent la ruga frunzei

Ai pus pe ea multă  culoare,

Din verde ai făcut-o mov

Şi pomul l-ai făcut o floare

Şi ai pictat livada-ntreagă

Şi toamnei i-a plăcut,

Căci pe furiş a fost să vadă,

 -Ca pictor te-a recunoscut.

Şi de atunci, în fiecare an,

Îţi cere să pictezi,

Să-mbraci natura în culoare,

Să-i dai o altă-nfăţişare

Ca ea, vestita toamnă,

Să poată să se-ntreacă

Cu primăvar-a ei surată,

Să fie ea mai admirată.

Tu taci, oftezi

Şi cu penelu-n mână

Faci noaptea zi

Şi luna săptămână

Să-ţi fie mama admirată,

Tu colorezi pădurea toată,

O umpli de splendoare,

Din depărtare pare-o floare

Cu o petală vineţie

Şi încă una argintie,

Vreo două sângeriu aprins

De parcă sângele ţi-ai pus.

Alergi, pe dealuri, pe câmpii,

Ai colorat frunza din vii,

Mai ai copacii de prin parcuri

Câteva zile, câteva salturi

Şi fresca-i gata înrămată

Şi mândra toamnă colorată!

de Nelly Păscălin