A mai venit încă o toamnă

A mai venit încă o toamnă,

Cochetă  ca o mare doamnă,

Purtând tot rochii colorate,

La gât, rubine, diamante.

Şi pajul vânt îi poartă trenă,

Din struguri albi e diadema,

Brăţările din nuci pietroase,

Lănţug din prunele albastre.

Îşi poartă paşii de regină,

Umili, toţi pomii i se-nchină,

Podoaba îi aştern în cale,

Să-i fie moale sub picioare.

Şi după ea e mult alai,

Alunecând pe guri de rai,

Livezi cu meri lucind în soare,

Porumbul galben umplând care.

Gutuiele zâmbesc pe ram,

Dinspre apus mare vacarm,

Un stol de gâşte-un V înscrie

În lunga lor călătorie.

Şe eu îţi zic frumoasă doamnă,

Că va mai trece înc-o toamnă,

Stilată, cu mers diafan,

Peste noi toţi... cu înc-un an.

Aş vrea

Aş vrea

să fiu o stea,

să mă aprind în noapte,

sau poate

noapte,

s-aprind un cer de stele.

O noapte de iarnă,

aegintie,

cu 

umbrele ţinându-se de mână,

alunecând pe şoapte.

  

     

                           

     

O noapte de vară

pe întinsul unei mări albastre,

  să-i ascult 

  cântecul,

     sau poate... 

   plânsul.

    O noapte 

    ce se ascunde

   printre căpiţe de fân,

    să-mi cânte  

   greierii

  şi 

să miros a iarbă

 




O noapte, parfumată,
     de primăvară,
         luminată
    de stele şi flori,
          chiar  şi
o noapte de toamnă,

cu tânguiri de ramuri

 şi plânset de frunze.

  

                                                                                  

Cine a zis

că :

nopţile nu sunt frumoase?

Sunt atât de frumoase

şi-atât de măreţe!

Sau poate

sunt 

calea

spre măreţia

Celui,
ce împărăţeşte Sus!

                                                                     de Nelly Păscălin

Sunt zâna Violeta

                 Copilăria - tărâm al magiei, populat de zâne şi feţi-frumoşi.

Eu sunt o zâna bună,

Mă cheamă Violeta.

Ieri noapte n-a fost lună

Şi mi-am pierdut bagheta.

Zburam încet spre casă,
Am fost la un simpozion,
În cale, o salcie pletoasă...
Ah, mare ghinion!

Sunt zâna Violeta,

Magii nu pot să fac,

În lac caut bagheta,

Copii să vă împac.

Un nufăr îmi e barcă

Şi far un licurici,

Din zori caut şi dacă

O voi găsi aici...

Magii vor prinde viaţă,

Schimba-voi din baghetă

Trufaşul în paiaţă

Şi melcul în rachetă.

Dintr-un banal dovleac

Voi face o trăsură,

Din ierburi, mare leac

Să-ţi pui în băutură

Din bine - în  mai bine,

Din bun - în foarte bun

Pe tine, pe oricine,

Voi face, cum îţi spun!

Sunt zâna Violeta,
În lac îmi e bagheta,
Veniţi, copii, să m-ajuaţi,
Magia să sălvaţi!

 de Nelly Păscălin

Toamnă ruginie

Toamnă frumoasă, cu rouă pe gene,

cu ochi de lumină şi mers de felină,

dă-mi din culoare, dă-mi din splendoare

măcar o clipă!

Toamnă seducătoare,

cu şuviţe de vânt şi plete de foc,

m-ademeneşti cu parfum de copt,

mă vindeci de crud.

Toamnă ruginie,

cu ghirlande din struguri ,

cu sânii de mere şi sfârcuri de mure

te-aşterni pe pădure.

Toamnă temătoare,

cu nori de păsări călătoare,

cu cer de cânt,

pe ramuri de gând.

Toamnă... toamnă şi veselă şi tristă,
tu eşti eşarfa plină de lacrimi irizate,

 un curcubeu între două rivale, 

la Miss - candidate.

de Nelly Păscălin

De ai încă părinţi

                                               


                                       ,,Pe lume, de orice poţi face rost, afară de tătă şi de mamă"

De ai încă părinţi, 

ah, dulce povară!

Mai ai cui spune tată,

mai ai cui spune mamă.

De ai încă părinţi, 

te poţi înc-alinta,

că , încă, eşti copil ,,copilul cuiva",

chiar dacă ani ai mulţi,

îţi place să asculţi, 

îţi place să primeşti

o mângâiere caldă, 

cuvinte nerostite

şi un sărut pe frunte.

De ai încă părinţi,

ai poliţă de-asigurare,

căci ei ştiu, să te plângă,

când întristarea doare

şi se vor bucura de bucuria ta.

De ai încă părinţi

pe pământ, nu pământ,

mai ai încă leagăn

cu muşcate-n fereastră,

mai ai primăvară

cu livezi de cais,

speranţă şi vis

şi lacrimi de sfinţi!

de Nelly Păscălin

Scumpei mele, Doamne!

Căte flori ai dragă toamnă,

pe toate am să le culeg:

albe, roşii şi albastre

în buchet o să le leg.

Cu praf de lucii astre

eu le voi pudra,

să ţină până luni,

cănd le voi înmâna

scumpei mele, Doamne,

îmi este dor de ea!

În prima zi de şcoală

emoţii... bucurie,

voi revedea colegii

şi toţi vom povesti,

cu multă măiestrie

şi cu nostalgie,
pe unde am umblat
şi câte-am mai aflat
la munte,
la mare,
la ţară, la bunici.
De luni, vom fi -mpreună
cu Doamna
noastră bună!

 de Nely Păscălin

Aripi de ibis

     ,,Fercirea e clipa de sărbătoare a tristeţii"E.M Reyes

Îmbracă-mă în flori de iris,  

 florile ochilor tăi,

fă-ţi palma potir

şi toarnă-mi să beau

din nectarul fericirii,

dă-mi aripi de ibis

să cuprind infinitul!

Culege toamnei culorile,

fă-le buchet

şi dă-mi-le în dar,

 să-mi fie

dimineţile verzi,

amiezile aurii,

şi lasă-mi serile 

de chihlimbar.,

Să ai habar,

să nu-mi verşi norii,

 diamantinii, 

norii mei

c-am adunat tot plânsu-n ei

şi vor ploua cu mine,

peste umerii tăi

şi frică-mi e,

că nu vei putea,

să-mi duci
din crucea mea.

Îmbracă-mă în cânt

în cânt şi în cuvânt,

presară-mi  safire

din strune de liră,

în loc de petale,

pe aşternut,

te rog, atăt de mult!

de Nelly Păscălin

Dac-ai trăi, mamă ţi-aş cere

Mi-am pus sufletul în palmă

                           

 ,,Cel mai frumos altar este sufletul omului"

Într-o luminoasă vară

cu contur din lauri verzi,

mi-am pus sufletul în palmă,

mi-a fost teamă, să nu cadă,

palma am făcut-o pumn.

Călător, în al tău drum,

poţi o clipă să opreşti 

şi în suflet să-mi citeşti?

Te las pumnul să-mi desfaci, 

palma să-mi întinzi,

poţi să citeşti în gând,

poţi să citeşti cu glas,

poţi chiar să te uimeşti,

numai să nu răneşti.

De-mi vei găsi în palme soare,

te las, să iei din raze,

răsfiră-le în beznă

şi-acolo unde doare.

De-mi vei găsi în palme ploi,

tu să-mi risipeşti norii,

să nu-i mai laşi să-mi plouă,

adu-mi în palme zorii!

De vei găsi în palme cânt,

te leg cu jurământ,

să-l cânţi cât poţi de tare,

înalţă-l pân' la soare

şi cântă-l peste mare,

şi cântă-l peste zare!

De-mi găsi în palmă iarnă,

tu să mă laşi să ning

în fluturi albi,

şi să mi-i laşi să zboare,

închide-mi palma iar în pumn

drag călător...

oprit din drum!

de Nelly Păscălin

Mă caut

Tot alergând după fericire, ne piedem printre anotimpuri