Aş vrea
să fiu o stea,
să mă aprind în noapte,
sau poate
noapte,
s-aprind un cer de stele.
O noapte de iarnă,
aegintie,
cu
umbrele ţinându-se de mână,
alunecând pe şoapte.
O noapte de vară
pe întinsul unei mări albastre,
să-i ascult
cântecul,
sau poate...
plânsul.
O noapte
ce se ascunde
printre căpiţe de fân,
să-mi cânte
greierii
şi
să miros a iarbă
O noapte, parfumată,
de primăvară,
luminată
de stele şi flori,
chiar şi
o noapte de toamnă,
cu tânguiri de ramuri
şi plânset de frunze.
Cine a zis
că :
nopţile nu sunt frumoase?
Sunt atât de frumoase
şi-atât de măreţe!
Sau poate
sunt
calea
spre măreţia
Celui,
ce împărăţeşte Sus!
ce împărăţeşte Sus!
de Nelly Păscălin
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu