Mi-am pus sufletul în palmă

                           

 ,,Cel mai frumos altar este sufletul omului"

Într-o luminoasă vară

cu contur din lauri verzi,

mi-am pus sufletul în palmă,

mi-a fost teamă, să nu cadă,

palma am făcut-o pumn.

Călător, în al tău drum,

poţi o clipă să opreşti 

şi în suflet să-mi citeşti?

Te las pumnul să-mi desfaci, 

palma să-mi întinzi,

poţi să citeşti în gând,

poţi să citeşti cu glas,

poţi chiar să te uimeşti,

numai să nu răneşti.

De-mi vei găsi în palme soare,

te las, să iei din raze,

răsfiră-le în beznă

şi-acolo unde doare.

De-mi vei găsi în palme ploi,

tu să-mi risipeşti norii,

să nu-i mai laşi să-mi plouă,

adu-mi în palme zorii!

De vei găsi în palme cânt,

te leg cu jurământ,

să-l cânţi cât poţi de tare,

înalţă-l pân' la soare

şi cântă-l peste mare,

şi cântă-l peste zare!

De-mi găsi în palmă iarnă,

tu să mă laşi să ning

în fluturi albi,

şi să mi-i laşi să zboare,

închide-mi palma iar în pumn

drag călător...

oprit din drum!

de Nelly Păscălin