Greieraşul

Astă noapte-un greieraş,
Fanfaron şi cam poznaş,
Cu vioara într-o mână,
Ajuta-l-ar zâna bună!
A dat buzna pe afară,
Crezând că e primăvară.
Vesel  şi plin de emfază,
Înfoiat precum o varză,
Îşi spunea...ca pentru sine:
Sigur o să fie bine!
Un concert sub clar de lună,
Numai că... a dat de brumă.

Ce-a urmat... ştie săracul,
Că i-a tremurat şi fracul
Şi de-abia, târâş-grăpiş,
 Rostogol şi pe furiş,
Să nu-l vadă ai lui fraţi,
Care-s mult mai cumpătaţi,
Încercă de ei să treacă
Aşa plin de promorocă,
C-ar fi râs de el, vădit,
Până s-ar fi prăpădit.



de Nelly Păscălin

Iubire cu parfum de toamnă

Iubire cu parfum de toamnă

Îmi ningi pe inimă cu fluturi,

Eu îţi fac loc, dar îmi e teamă,

Că nu-i destul, ca să te scuturi.

Tu oare ştii că îmi eşti dragă,

Tu oare ştii că eşti frumoasă,

Un...nu ştiu ce pe noi ne leagă,

Îmi eşti a inimii aleasă!

Un cioc,cioc, cioc, o zi ploioasă -

Tu mi-ai bătut sfioasă-n  geam,

Cum eu din fire-s curioasă,

Uşa ţi-am deschis şi... neam!

N-ai mai plecat din al meu suflet,

Oricât am vrut eu să te scot,

Mă răscoleşti, eşti ca un scâncet

De nu mai vreau, de nu mai pot. 

Parfumul tău de mere coapte,

De struguri galbeni-aurii,

De frunze suspinând în şoapte...

Aş vrea să pleci şi să rămâi.

Iubire cu parfum de toamnă

Îmi ningi cu  fluturi arămii,

Te-ntreb a nu ştiu câta oară:

De ce-ai venit şi nu rămâi?

de Nelly Păscălin

Octombrie

Când pictezi, pictezi cu dor,

Octombrie,  înrobitor.

Tu, cel de-al doilea fiu al toamnei,

Puţin boem, puţin blazat,

N-ai ascultat de sfatul mamei

Şi de pictat te-ai apucat.

Indiferent la ruga frunzei

Ai pus pe ea multă  culoare,

Din verde ai făcut-o mov

Şi pomul l-ai făcut o floare

Şi ai pictat livada-ntreagă

Şi toamnei i-a plăcut,

Căci pe furiş a fost să vadă,

 -Ca pictor te-a recunoscut.

Şi de atunci, în fiecare an,

Îţi cere să pictezi,

Să-mbraci natura în culoare,

Să-i dai o altă-nfăţişare

Ca ea, vestita toamnă,

Să poată să se-ntreacă

Cu primăvar-a ei surată,

Să fie ea mai admirată.

Tu taci, oftezi

Şi cu penelu-n mână

Faci noaptea zi

Şi luna săptămână

Să-ţi fie mama admirată,

Tu colorezi pădurea toată,

O umpli de splendoare,

Din depărtare pare-o floare

Cu o petală vineţie

Şi încă una argintie,

Vreo două sângeriu aprins

De parcă sângele ţi-ai pus.

Alergi, pe dealuri, pe câmpii,

Ai colorat frunza din vii,

Mai ai copacii de prin parcuri

Câteva zile, câteva salturi

Şi fresca-i gata înrămată

Şi mândra toamnă colorată!

de Nelly Păscălin

Cântecul Mării

             Cântecul mării nu poate fi comparat cu niciun alt cântec.În el găseşti deopotrivă şi dragoste şi ură,
bucurie şi melancolie, tandreţe şi cruzime.

Mă-ntrorc la tine, mare,

mare albastră

cu irizări de-opale,

turcoaze şi-ametiste

când sufletu-i prea plin 

de sentimente triste.

Aici, 

pe al tău mal,

simt mângâierea ta 

în fiecare val,

in fiecare undă,

m-atingi, 

mă cureţi de tristeţe 

şi-mi laşi în suflet 

frumuseţe.

Aici, pe mal,

mare albastră,

îţi ascult cântecul,

neasemuitul tău cântec

- Cântecul Mării-.
Acum şi aici,
un cântec al iubirii,
în care armonii
se interpătrund
şi se completează,

în care aud:

rostogolirea unui val,

ce-a eşuat iarăşi la mal,
mânat de vântul nebunatic,
ce nu poate să se-abţină
şi tot şuieră-n surdină,

un vaiet lung de pescăruş,
un tropot de căluţi,
ce trag o albă scoică,
(o perlă sidefie stă gata să se nască),
par... nişte telegari
înhămaţi la o troică,
un cântec dulce, 

cristalin,

un cântec de delfin,
ce-şi cheamă perechea,
rărăcită în larg,
din
vărf de catarg
un cântec de dor
zboară peste valuri,

un cântec...al iubirii

şi al nemărginirii!

                                                                                         de Nelly  Păscălin

Metamorfoză

,,Pentru mine caii şi libertatea sunt sinonime"-V.Goodnight

,,Un cal este poezia în mişcare"

Doamne, 

te rog, să mă ierţi,

dar

îţi spun a mea dorinţă,

dac-ar fi să reînviez

şi să-mbrac o altă ,,haină"

şi din om raţional

să ajung

doar animal,

te rog, Doamne, fă-mă cal!

Mi-ar plăcea un cal sălbatic,

negru

armăsar focos,

să dau din copită-odată

şi pe nări să scot jăratic.

Mi-ar plăcea şi unul alb,

alb ca neaua în lumină,

să îmi zboare coama-n vânt,

să alunec peste ape

şi s-alerg ,,mâncând pământ"
şi
de sus, de pe colină,

să nechez  o dată, tare,

să răsune munţi şi văi,

s-adun caii laolaltă

herghelii 

tot
herghelii

şi la pas...
peste câmpii

şi în codri...
la răcoare

apă rece din izvoare
nările să-mi înfioare.
Într-o viaţă viitoare
,,haina"
de îmi vei schimba,

dintr-un om raţional,

te rog, Doamne,
fă-mă cal!

                                                                                     de Nelly Păscălin

Să-mi înflorească visul

Au înflorit trei dalii la mine în grădină,

Un rând de tufănele stă gata să-nflorească,

Te rog, iubită toamnă, te rog, nu fi haină

şi  trandafirii... mai lasă-i să miroasă!

O bună-dimineaţă, zâmbind, te-a salutat,

Sub soarele gălbui a prins mare curaj,

Îngenuncheată ieri, astăzi s-a înălţat.

Vrăjită să fii toamnă, de-al florilor miraj!

Mai lasă pomii verzi, nu le lua veşmântul,

Hai, fă-te că nu-i vezi, lasă-i să şuşotească,

Privighetoarea-n zori să-şi mai înalţe cântul,

Melancolia-ntoarn-o, fă lumea să zâmbească!

Întoarnă, toamnă, ploaia şi mai amână bruma,

Să fie tot septembrie, ce zici, nu poţi bisa? 

Să mai miroas-a mere, să fie verde frunza,

Să-mi înflorească visul şi să mai pot visa!

de Nelly Păscălin

A mai venit încă o toamnă

A mai venit încă o toamnă,

Cochetă  ca o mare doamnă,

Purtând tot rochii colorate,

La gât, rubine, diamante.

Şi pajul vânt îi poartă trenă,

Din struguri albi e diadema,

Brăţările din nuci pietroase,

Lănţug din prunele albastre.

Îşi poartă paşii de regină,

Umili, toţi pomii i se-nchină,

Podoaba îi aştern în cale,

Să-i fie moale sub picioare.

Şi după ea e mult alai,

Alunecând pe guri de rai,

Livezi cu meri lucind în soare,

Porumbul galben umplând care.

Gutuiele zâmbesc pe ram,

Dinspre apus mare vacarm,

Un stol de gâşte-un V înscrie

În lunga lor călătorie.

Şe eu îţi zic frumoasă doamnă,

Că va mai trece înc-o toamnă,

Stilată, cu mers diafan,

Peste noi toţi... cu înc-un an.

Aş vrea

Aş vrea

să fiu o stea,

să mă aprind în noapte,

sau poate

noapte,

s-aprind un cer de stele.

O noapte de iarnă,

aegintie,

cu 

umbrele ţinându-se de mână,

alunecând pe şoapte.

  

     

                           

     

O noapte de vară

pe întinsul unei mări albastre,

  să-i ascult 

  cântecul,

     sau poate... 

   plânsul.

    O noapte 

    ce se ascunde

   printre căpiţe de fân,

    să-mi cânte  

   greierii

  şi 

să miros a iarbă

 




O noapte, parfumată,
     de primăvară,
         luminată
    de stele şi flori,
          chiar  şi
o noapte de toamnă,

cu tânguiri de ramuri

 şi plânset de frunze.

  

                                                                                  

Cine a zis

că :

nopţile nu sunt frumoase?

Sunt atât de frumoase

şi-atât de măreţe!

Sau poate

sunt 

calea

spre măreţia

Celui,
ce împărăţeşte Sus!

                                                                     de Nelly Păscălin

Sunt zâna Violeta

                 Copilăria - tărâm al magiei, populat de zâne şi feţi-frumoşi.

Eu sunt o zâna bună,

Mă cheamă Violeta.

Ieri noapte n-a fost lună

Şi mi-am pierdut bagheta.

Zburam încet spre casă,
Am fost la un simpozion,
În cale, o salcie pletoasă...
Ah, mare ghinion!

Sunt zâna Violeta,

Magii nu pot să fac,

În lac caut bagheta,

Copii să vă împac.

Un nufăr îmi e barcă

Şi far un licurici,

Din zori caut şi dacă

O voi găsi aici...

Magii vor prinde viaţă,

Schimba-voi din baghetă

Trufaşul în paiaţă

Şi melcul în rachetă.

Dintr-un banal dovleac

Voi face o trăsură,

Din ierburi, mare leac

Să-ţi pui în băutură

Din bine - în  mai bine,

Din bun - în foarte bun

Pe tine, pe oricine,

Voi face, cum îţi spun!

Sunt zâna Violeta,
În lac îmi e bagheta,
Veniţi, copii, să m-ajuaţi,
Magia să sălvaţi!

 de Nelly Păscălin

Toamnă ruginie

Toamnă frumoasă, cu rouă pe gene,

cu ochi de lumină şi mers de felină,

dă-mi din culoare, dă-mi din splendoare

măcar o clipă!

Toamnă seducătoare,

cu şuviţe de vânt şi plete de foc,

m-ademeneşti cu parfum de copt,

mă vindeci de crud.

Toamnă ruginie,

cu ghirlande din struguri ,

cu sânii de mere şi sfârcuri de mure

te-aşterni pe pădure.

Toamnă temătoare,

cu nori de păsări călătoare,

cu cer de cânt,

pe ramuri de gând.

Toamnă... toamnă şi veselă şi tristă,
tu eşti eşarfa plină de lacrimi irizate,

 un curcubeu între două rivale, 

la Miss - candidate.

de Nelly Păscălin

De ai încă părinţi

                                               


                                       ,,Pe lume, de orice poţi face rost, afară de tătă şi de mamă"

De ai încă părinţi, 

ah, dulce povară!

Mai ai cui spune tată,

mai ai cui spune mamă.

De ai încă părinţi, 

te poţi înc-alinta,

că , încă, eşti copil ,,copilul cuiva",

chiar dacă ani ai mulţi,

îţi place să asculţi, 

îţi place să primeşti

o mângâiere caldă, 

cuvinte nerostite

şi un sărut pe frunte.

De ai încă părinţi,

ai poliţă de-asigurare,

căci ei ştiu, să te plângă,

când întristarea doare

şi se vor bucura de bucuria ta.

De ai încă părinţi

pe pământ, nu pământ,

mai ai încă leagăn

cu muşcate-n fereastră,

mai ai primăvară

cu livezi de cais,

speranţă şi vis

şi lacrimi de sfinţi!

de Nelly Păscălin

Scumpei mele, Doamne!

Căte flori ai dragă toamnă,

pe toate am să le culeg:

albe, roşii şi albastre

în buchet o să le leg.

Cu praf de lucii astre

eu le voi pudra,

să ţină până luni,

cănd le voi înmâna

scumpei mele, Doamne,

îmi este dor de ea!

În prima zi de şcoală

emoţii... bucurie,

voi revedea colegii

şi toţi vom povesti,

cu multă măiestrie

şi cu nostalgie,
pe unde am umblat
şi câte-am mai aflat
la munte,
la mare,
la ţară, la bunici.
De luni, vom fi -mpreună
cu Doamna
noastră bună!

 de Nely Păscălin

Aripi de ibis

     ,,Fercirea e clipa de sărbătoare a tristeţii"E.M Reyes

Îmbracă-mă în flori de iris,  

 florile ochilor tăi,

fă-ţi palma potir

şi toarnă-mi să beau

din nectarul fericirii,

dă-mi aripi de ibis

să cuprind infinitul!

Culege toamnei culorile,

fă-le buchet

şi dă-mi-le în dar,

 să-mi fie

dimineţile verzi,

amiezile aurii,

şi lasă-mi serile 

de chihlimbar.,

Să ai habar,

să nu-mi verşi norii,

 diamantinii, 

norii mei

c-am adunat tot plânsu-n ei

şi vor ploua cu mine,

peste umerii tăi

şi frică-mi e,

că nu vei putea,

să-mi duci
din crucea mea.

Îmbracă-mă în cânt

în cânt şi în cuvânt,

presară-mi  safire

din strune de liră,

în loc de petale,

pe aşternut,

te rog, atăt de mult!

de Nelly Păscălin

Dac-ai trăi, mamă ţi-aş cere

Mi-am pus sufletul în palmă

                           

 ,,Cel mai frumos altar este sufletul omului"

Într-o luminoasă vară

cu contur din lauri verzi,

mi-am pus sufletul în palmă,

mi-a fost teamă, să nu cadă,

palma am făcut-o pumn.

Călător, în al tău drum,

poţi o clipă să opreşti 

şi în suflet să-mi citeşti?

Te las pumnul să-mi desfaci, 

palma să-mi întinzi,

poţi să citeşti în gând,

poţi să citeşti cu glas,

poţi chiar să te uimeşti,

numai să nu răneşti.

De-mi vei găsi în palme soare,

te las, să iei din raze,

răsfiră-le în beznă

şi-acolo unde doare.

De-mi vei găsi în palme ploi,

tu să-mi risipeşti norii,

să nu-i mai laşi să-mi plouă,

adu-mi în palme zorii!

De vei găsi în palme cânt,

te leg cu jurământ,

să-l cânţi cât poţi de tare,

înalţă-l pân' la soare

şi cântă-l peste mare,

şi cântă-l peste zare!

De-mi găsi în palmă iarnă,

tu să mă laşi să ning

în fluturi albi,

şi să mi-i laşi să zboare,

închide-mi palma iar în pumn

drag călător...

oprit din drum!

de Nelly Păscălin

Mă caut

Tot alergând după fericire, ne piedem printre anotimpuri

Ne iubeşti nelimitat

Trec clipe, zile, ani... amarnic
de ai copii eşti fericit
de ai nepoţi eşti împlinit
şi ştii că n-ai trăit zadarnic.

Hai, bunicule, cu noi
Colo-n vale în poiană,
Dă-le-n colo de nevoi,
Le rezolvi tu, pân' la iarnă!

Hai, bunicule, acum,
Că e cald, frumos afară,
Ne prinde toamna pe drum,
Te rugăm să ne duci iară!

Lângă tine ne jucăm,
Tu o să te odihneşti,
Nu vrem să te supărăm,
Te rugăm doar să  priveşti,

Tu eşti bunul nostru drag,
Şi noi ştim că ne iubeşti,
Pentru noi, nu eşti moşneag,
Chiar ades de poticneşti.

Tu toate voile ne faci,
Şi ştim că eşti certat,
Şi-adesea regulile-.ncalci,
Că n-ai ştiut, tu te prefaci,
Căci ne iubeşti nelimitat.

de Nelly Păscălin _27.08.2014

Sunt trup din trupul tău

                                         Femeia, delicată si frumoasă este izvorul cu apă vie,
                                                  în jurul căruia se află oaza  bucuriei !

Sunt trup
din trupul tău,
din coasta ta
creată,
a vrut
bunul Dumnezeu,
să fiu
a ta consoartă.

Şi,
când mi-a dat suflare,
mi-a dat
şi gingăşie,
mi-a pus nimb de alinare
şi purpură de bucurie.

Mi-a pus
căldură în privire,
o rază-mi luminează faţa,
îţi sunt, mereu, semn de uimire,
mereu topesc inimi
ca gheaţa.

Şi

m-a făcut fragilă,

frumoasă

şi subţire,

rebelă şi docilă, 

tu să-mi fii ocrotire!

Mi-a dat

înţelepciune,

şi tact
şi iscusinţă
mi-a dat compasiune,
şi
multă suferinţă.

În ochii, 

două stele,

mi-a pus boabe de rouă,

sunt lacrimile mele,

sunt lacrimi de durere,

pot fi de fericire

pot fi de...

amăndouă.

În inimă
mi-a pus iubire,
prin vene curge pasiune,
în suflet,
râu de dăruire
să se reverse peste lume.

Şi mi-a mai dat

 un dar

ce le-a-ntrecut

 pe toate,

căci

 m-a-nzestrat cu har,

s-aduc pe lume viaţă.

                                                                                             de Nelly Păscălin _26.08.2014

Bucură-te Fecioară, bucură-te Marie !

Lăsaţi caii liberi, nu le puneţi frâie!

Să zburaţi până la fluturi!

Într-un apus de soare

                                                Ramuri de vis

Eu sunt un călător,

în arca lui de dor,

plutind

aşa-n... derivă

pe-o mare,

mare divă,

cu mantie înfocată,

de zici,

că-i foc, nu apă! 

la gât 

cu albe perle,

safire

şi opale

într-un apus de soare.

Eu sunt un călător,

la pupa stau,

şi-aştept

să vină zeul vânt,

învolburând în cânt

şi apă şi pământ,

să umfle pânzele,

să-nfrunt valurile,

sirene

să îmi cânte

şi să îmi descânte

de dragoste şi dor

chiar

de o fi, să mor !

 De Nelly Păscălin

O clepsidră este timpul

     ,,Timpul e un maestru de ceremonii, care ne aduce mereu acolo unde se cuvine să fim, avănsăm, ne oprim şi dăm înapoi la ordinile lui, greşeala noastră e că ne închipuim că-l putem trage pe sfoară" Jose Saramago

O clepsidră uriaşă, timpul, ca dimensiune,
ne delimitează margini, iar noi, fire de nisip,
de la gât pănă la bază avem doar o misiune:
unii lent,alţii grăbiţi, să ne scurgem cu-orice chip .

Şi e mare-orânduială în a timpului clepsidră,
cu stricteţe şi rigoare, respectata-i ierarhia,
ce e drept, e inversată...regulă-n captiva hidră
de la mic, până la mare, abolită-i anarhia.

Firicele mici, deasupra, care-abia au prins contur,
peste alte firişoare, care stau să se-mplinească,
lunecă înspre lumină , încep marele sejur,
care scurt: se cheamă Viaţă, vor sta toate să-nflorească.

Boabe aurii, rotunde se întind în strat la soare
şi împing pe cele slabe,către gât,tot mai la vale
şi în toată îmbulzeala câte-un vaier care doare,
câte unul, căte unul, gâtul lung le tot absoarbe.

O clepsidră este timpul şi de buza ei m-agăţ,
să fac tot ce n-am făcut, să alerg, să răd, să cânt
să scriu astăzi poezie şi în vers să mă răsfăţ,
să respect şi să iubesc tot ce-i sfânt pe-acest pământ.


Nelly Păscălin_06.08.2014

Româncuţă de la ţară

Mă iubeşti , nu mă iubeşti...                                    
rupi petale, risipeşti,
să vezi badea ce gândeşte,
pe tine de te iubeşte.

Româncuţă de la ţară
toată eşti o primăvară,
eşti tot câmpul înflorit,
fluturi din zbor ai oprit.

Ţi se-aşează pe năframă
şi te-mbie şi te cheamă
să te-opreşti şi zău, nu mint,
badea-i tare îndrăgostit.

De sub alba legătoare,
chipul tău frumos răsare.
Pe sub ia înflorată
sânii tari, zvâcnesc, tresaltă.

Şi un picuţ mai la vale

mijlocelu-n cingătoare,

coapse frumos arcuite,

de catrinţă-acoperite.

Ţesută în multe iţe,

cin' te vede, să nu uite

boiul tău tras prin inel,

ochii, aprins stânjenel.

De sub brodatele poale

ies picioruşele goale,

ce calcă cărările,

mângâia-ţi-ar tălpile!

Badea, cel de te iubeşte,

el pe deal acum coseşte

şi îţi râde sufletul,

ţi-a ieşit descântecul.

Nelly Păscălin_05-08.2014

Dorul meu, puţin coleric

       

Am brodat nemărginirii două margini din brocart,
Mi-a zburat în ele dorul, cu fireturi le-am legat,
Am desprins mănunchi de raze, torţe deasupra genunii,
Să îi lumineze calea pân' la capetele lumii.

Şi acum umblă bezmetic, sare de pe-un nor pe altul,
Liber, beat de fericire, râde exersăndu-şi saltul.
Am pus ziduri între noi, perdea deasă din topaze,
Marea mare, învălurată, aurii, nebune  raze.

L-am pierdut pentru o clpă, între nouri nu-l mai văd,
O fi lunecat, nebunul, sumbre şanse îi prevăd.
Să trăiesc fără de dor...nu, gândul ăsta îmi displace,
De pe creasta unui val el cu mâna semn îmi face.

Eu mă bucur că e viu şi pluteşte peste valuri
Şi brodează infinitul, curcubeie peste maluri,
Licurici pe cer culege, le-mpleteşte diademă,
Pentru mine-a lui prinţesă, aici nu-i nicio  dilemă.

Dar la noapte ce vei face? E atâta întuneric...
Dezbrăcat, făr' de-apărare, dorul meu , puţin coleric,
Să te-avânţi până la stele, cată Calea luminoasă,
Nu cumva să rătăceşti, în zori să te-ntorci acasă!

Alerg înspre lumină

                  Alerg    
        pe cărări de rouă, 
     în dimineţi de lumină,
             născute 
     din genunile nopţii ,
                  Alerg
      din negură nopţii,
        înspre lumină

         petale de soare
           se împletesc
       într-un nimb de aur,
      spiritul meu dansează
       în acorduri îngereşti,
              acorduri , 
       ce le aude doar el.
                                           Întorc capul,
                                            mi-e teamă,
                                     să nu mă urmărească
                                        tenebrele nopţii,
                                     miasmele trecutului,
                                      vreau să mă asigur,că,
                                         au rămas pe loc,
                                        că, ele nu pot păşi 
                                          alături de mine
                                              în lumină!